Donazione

obiecto - Diatesi attiva

(obiecto, obiectas, obiectavi, obiectatum, obiectāre)

verbo transitivo I coniugazione

Vedi la traduzione di questo lemma



FORMA ATTIVA:
INDICATIVO
PRESENTE
I sing.
obiecto
II sing.
obiectas
III sing.
obiectat
I plur.
obiectāmus
II plur.
obiectātis
III plur.
obiectant
IMPERFETTO
I sing.
obiectābam
II sing.
obiectābas
III sing.
obiectābat
I plur.
obiectabāmus
II plur.
obiectabātis
III plur.
obiectābant
FUTURO SEMPLICE
I sing.
obiectābo
II sing.
obiectābis
III sing.
obiectābit
I plur.
obiectabĭmus
II plur.
obiectabĭtis
III plur.
obiectābunt
PERFETTO
I sing.
obiectavi
II sing.
obiectavisti
III sing.
obiectavit
I plur.
obiectavĭmus
II plur.
obiectavistis
III plur.
obiectavērunt, obiectavēre
PIUCHEPERFETTO
I sing.
obiectavĕram
II sing.
obiectavĕras
III sing.
obiectavĕrat
I plur.
obiectaverāmus
II plur.
obiectaverātis
III plur.
obiectavĕrant
FUTURO ANTERIORE
I sing.
obiectavĕro
II sing.
obiectavĕris
III sing.
obiectavĕrit
I plur.
obiectaverĭmus
II plur.
obiectaverĭtis
III plur.
obiectavĕrint
CONGIUNTIVO
PRESENTE
I sing.
obiectem
II sing.
obiectes
III sing.
obiectet
I plur.
obiectēmus
II plur.
obiectētis
III plur.
obiectent
IMPERFETTO
I sing.
obiectārem
II sing.
obiectāres
III sing.
obiectāret
I plur.
obiectarēmus
II plur.
obiectarētis
III plur.
obiectārent
PERFETTO
I sing.
obiectavĕrim
II sing.
obiectavĕris
III sing.
obiectavĕrit
I plur.
obiectaverĭmus
II plur.
obiectaverĭtis
III plur.
obiectavĕrint
PIUCHEPERFETTO
I sing.
obiectavissem
II sing.
obiectavisses
III sing.
obiectavisset
I plur.
obiectavissēmus
II plur.
obiectavissētis
III plur.
obiectavissent
IMPERATIVO
PRESENTE
II sing.
obiecta
II plur.
obiectāte
FUTURO
II sing.
obiectāto
III sing.
obiectāto
II plur.
obiectatōte
III plur.
obiectanto
PARTICIPIO
PRESENTE
obiectans, –antis
FUTURO
obiectatūrūs, –a, –ūm
INFINITO
PRESENTE
obiectāre
PERFETTO
obiectavisse
FUTURO
Singolare:
obiectatūrūm, –am, –ūm esse
Plurale:
obiectatūros, –as, –a esse
GERUNDIO
Genitivo:
obiectandi
Dativo:
obiectando
Accusativo:
ad obiectandum
Ablativo:
obiectando
SUPINO
obiectatum

Vedi la forma passiva di questo lemma

‹ obiectĭo
obiector ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
obiectātĭo sost. femm. III decl.
obiectatūrūs agg. part. fut.
obiectatus agg. part. perf. I cl.
obiectatus agg. inf. perf.
obiectĭo sost. femm. III decl.
obiecto v. tr. I coniug.
obiector v. tr. I coniug.
obiectŏr sost. masch. III decl.
obiectum Sost. nt. II decl.
obiectūrūs agg. part. fut.
obiectŭs sost. masch. IV decl.
obiectus agg. part. perf. I cl.
obiectus agg. inf. perf.
ŏbiens agg. part. pres. II cl.
obiex sost. masch. e femm. III decl.
ŏbigitans agg. part. pres. II cl.
ŏbigito v. tr. I coniug.
ŏbigitor v. tr. I coniug.
ōbĭiciens agg. part. pres. II cl.
ōbĭicio v. tr. III coniug. in -io
{{ID:OBIECTO100}}
---CACHE---
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android