obiectatūrūs


aggettivo participio futuro

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
obiectaturus
Gen.
obiectaturi
Dat.
obiectaturo
Acc.
obiectaturum
Abl.
obiectature
Voc.
obiectaturo
PLURALE
Nom.
obiectaturi
Gen.
obiectatorum
Dat.
obiectaturis
Acc.
obiectaturos
Abl.
obiectaturi
Voc.
obiectaturis
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
obiectatura
Gen.
obiectaturae
Dat.
obiectaturae
Acc.
obiectaturam
Abl.
obiectatura
Voc.
obiectatura
PLURALE
Nom.
obiectaturae
Gen.
obiectaturarum
Dat.
obiectaturis
Acc.
obiectaturas
Abl.
obiectaturae
Voc.
obiectaturis
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
obiectaturum
Gen.
obiectaturi
Dat.
obiectaturo
Acc.
obiectaturum
Abl.
obiectaturum
Voc.
obiectaturo
PLURALE
Nom.
obiectatura
Gen.
obiectaturorum
Dat.
obiectaturis
Acc.
obiectatura
Abl.
obiectatura
Voc.
obiectaturis




Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z



{{ID:OBIECTATURUS100}}