Donazione

suppătens


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
suppătens
Gen.
suppătentis
Dat.
suppătenti
Acc.
suppătentem
Abl.
suppătens
Voc.
suppătenti
PLURALE
Nom.
suppătentes
Gen.
suppătentium
Dat.
suppătentibus
Acc.
suppătentes
Abl.
suppătentes
Voc.
suppătentibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
suppătens
Gen.
suppătentis
Dat.
suppătenti
Acc.
suppătentem
Abl.
suppătens
Voc.
suppătenti
PLURALE
Nom.
suppătentes
Gen.
suppătentium
Dat.
suppătentibus
Acc.
suppătentes
Abl.
suppătentes
Voc.
suppătentibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
suppătens
Gen.
suppătentis
Dat.
suppătenti
Acc.
suppătens
Abl.
suppătens
Voc.
suppătenti
PLURALE
Nom.
suppătentia
Gen.
suppătentium
Dat.
suppătentibus
Acc.
suppătentia
Abl.
suppătentia
Voc.
suppătentibus

‹ suppărus
suppătĕo ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
suppăro v. tr. I coniug.
suppăror v. tr. I coniug.
suppăror v. tr. I coniug.
suppărum Sost. nt. II decl.
suppărus sost. masch. II decl.
suppătens agg. part. pres. II cl.
suppătĕo v. intr. II coniug.
suppĕdānĕum Sost. nt. II decl.
suppēdens agg. part. pres. II cl.
suppĕdĭtans agg. part. pres. II cl.
suppĕdĭtātĭo sost. femm. III decl.
suppeditatūrūs agg. part. fut.
suppeditatus agg. part. perf. I cl.
suppeditatus agg. inf. perf.
suppĕdĭto v. tr. e intr. I coniug.
suppĕdĭtor v. tr. e intr. I coniug.
suppēdo v. intr. III coniug.
sŭppellex sost. femm. III decl.
suppernātus agg. I cl.
supperturbans agg. part. pres. II cl.
{{ID:SUPPATENS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android