Donazione

suppeditatus


aggettivo participio perfetto I classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
suppeditatus
Gen.
suppeditati
Dat.
suppeditato
Acc.
suppeditatum
Abl.
suppeditate
Voc.
suppeditato
PLURALE
Nom.
suppeditati
Gen.
suppeditatōrum
Dat.
suppeditatis
Acc.
suppeditatos
Abl.
suppeditati
Voc.
suppeditatis
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
suppeditată
Gen.
suppeditatae
Dat.
suppeditatae
Acc.
suppeditatam
Abl.
suppeditată
Voc.
suppeditatā
PLURALE
Nom.
suppeditatae
Gen.
suppeditatārum
Dat.
suppeditatis
Acc.
suppeditatas
Abl.
suppeditatae
Voc.
suppeditatis
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
suppeditatum
Gen.
suppeditati
Dat.
suppeditato
Acc.
suppeditatum
Abl.
suppeditatum
Voc.
suppeditato
PLURALE
Nom.
suppeditata
Gen.
suppeditatōrum
Dat.
suppeditatis
Acc.
suppeditata
Abl.
suppeditata
Voc.
suppeditatis

‹ suppeditatūrūs
suppeditatus ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
suppĕdānĕum Sost. nt. II decl.
suppēdens agg. part. pres. II cl.
suppĕdĭtans agg. part. pres. II cl.
suppĕdĭtātĭo sost. femm. III decl.
suppeditatūrūs agg. part. fut.
suppeditatus agg. part. perf. I cl.
suppeditatus agg. inf. perf.
suppĕdĭto v. tr. e intr. I coniug.
suppĕdĭtor v. tr. e intr. I coniug.
suppēdo v. intr. III coniug.
sŭppellex sost. femm. III decl.
suppernātus agg. I cl.
supperturbans agg. part. pres. II cl.
supperturbo v. tr. I coniug.
supperturbor v. tr. I coniug.
suppēs agg. II cl.
suppĕtens agg. part. pres. II cl.
suppĕtĭae sost. femm. pl. I decl.
suppĕtĭans agg. part. pres. II cl.
suppetiatūrūs agg. part. fut.
{{ID:SUPPEDITATUS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android