Donazione

permĕdĭtātus

(permeditatus, permeditată, permeditatum)

aggettivo I classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
permeditatus
Gen.
permeditati
Dat.
permeditato
Acc.
permeditatum
Abl.
permeditato
Voc.
permeditate
PLURALE
Nom.
permeditati
Gen.
permeditatōrum
Dat.
permeditatis
Acc.
permeditatos
Abl.
permeditatis
Voc.
permeditati
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
permeditată
Gen.
permeditatae
Dat.
permeditatae
Acc.
permeditatam
Abl.
permeditatā
Voc.
permeditată
PLURALE
Nom.
permeditatae
Gen.
permeditatārum
Dat.
permeditatis
Acc.
permeditatas
Abl.
permeditatis
Voc.
permeditatae
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
permeditatum
Gen.
permeditati
Dat.
permeditato
Acc.
permeditatum
Abl.
permeditato
Voc.
permeditatum
PLURALE
Nom.
permeditata
Gen.
permeditatōrum
Dat.
permeditatis
Acc.
permeditata
Abl.
permeditatis
Voc.
permeditata

‹ permĕdĭŏcris
permēĭens ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
permeatūrūs agg. part. fut.
permĕātŭs sost. masch. IV decl.
permeatus agg. part. perf. I cl.
permeatus agg. inf. perf.
permĕdĭŏcris agg. II cl.
permĕdĭtātus agg. I cl.
permēĭens agg. part. pres. II cl.
permēĭo v. tr. III coniug.
permēĭor v. tr. III coniug.
permensĭo sost. femm. III decl.
permensūrūs agg. part. fut.
permensus agg. part. perf. I cl.
permĕo v. tr. e intr. I coniug.
permĕor v. tr. e intr. I coniug.
permĕrens agg. part. pres. II cl.
permĕrĕo v. intr. II coniug.
Permessis sost. femm. III decl.
Permessĭus agg. I cl.
Permessus sost. masch. II decl.
permētiens agg. part. pres. II cl.
{{ID:PERMEDITATUS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android