inrufatūrūs


aggettivo participio futuro

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
inrufaturus
Gen.
inrufaturi
Dat.
inrufaturo
Acc.
inrufaturum
Abl.
inrufature
Voc.
inrufaturo
PLURALE
Nom.
inrufaturi
Gen.
inrufatorum
Dat.
inrufaturis
Acc.
inrufaturos
Abl.
inrufaturi
Voc.
inrufaturis
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
inrufatura
Gen.
inrufaturae
Dat.
inrufaturae
Acc.
inrufaturam
Abl.
inrufatura
Voc.
inrufatura
PLURALE
Nom.
inrufaturae
Gen.
inrufaturarum
Dat.
inrufaturis
Acc.
inrufaturas
Abl.
inrufaturae
Voc.
inrufaturis
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
inrufaturum
Gen.
inrufaturi
Dat.
inrufaturo
Acc.
inrufaturum
Abl.
inrufaturum
Voc.
inrufaturo
PLURALE
Nom.
inrufatura
Gen.
inrufaturorum
Dat.
inrufaturis
Acc.
inrufatura
Abl.
inrufatura
Voc.
inrufaturis




Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z



{{ID:INRUFATURUS100}}
---CACHE---