Donazione

inrītātus

(inritatus, inritată, inritatum)

aggettivo participio perfetto I classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
inritatus
Gen.
inritati
Dat.
inritato
Acc.
inritatum
Abl.
inritato
Voc.
inritate
PLURALE
Nom.
inritati
Gen.
inritatōrum
Dat.
inritatis
Acc.
inritatos
Abl.
inritatis
Voc.
inritati
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
inritată
Gen.
inritatae
Dat.
inritatae
Acc.
inritatam
Abl.
inritatā
Voc.
inritată
PLURALE
Nom.
inritatae
Gen.
inritatārum
Dat.
inritatis
Acc.
inritatas
Abl.
inritatis
Voc.
inritatae
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
inritatum
Gen.
inritati
Dat.
inritato
Acc.
inritatum
Abl.
inritato
Voc.
inritatum
PLURALE
Nom.
inritata
Gen.
inritatōrum
Dat.
inritatis
Acc.
inritata
Abl.
inritatis
Voc.
inritata

‹ inrītātŭs
inritatus ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
inrītātĭo sost. femm. III decl.
inrītātŏr sost. masch. III decl.
inrītātrix sost. femm. III decl.
inritatūrūs agg. part. fut.
inrītātŭs sost. masch. IV decl.
inrītātus agg. part. perf. I cl.
inritatus agg. inf. perf.
inrīto v. tr. I coniug.
inrĭto v. tr. I coniug.
inrītor v. tr. I coniug.
inrĭtor v. tr. I coniug.
inrĭtus agg. I cl.
inrōbŏrascens agg. part. pres. II cl.
inrōbŏrasco v. intr. III coniug.
inrŏgans agg. part. pres. II cl.
inrŏgātĭo sost. femm. III decl.
inrogatūrūs agg. part. fut.
inrogatus agg. part. perf. I cl.
inrogatus agg. inf. perf.
inrŏgo v. tr. I coniug.
{{ID:INRITATUS200}}
---CACHE---
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android