Donazione

debilitatūrūs


aggettivo participio futuro

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
debilitaturus
Gen.
debilitaturi
Dat.
debilitaturo
Acc.
debilitaturum
Abl.
debilitature
Voc.
debilitaturo
PLURALE
Nom.
debilitaturi
Gen.
debilitatorum
Dat.
debilitaturis
Acc.
debilitaturos
Abl.
debilitaturi
Voc.
debilitaturis
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
debilitatura
Gen.
debilitaturae
Dat.
debilitaturae
Acc.
debilitaturam
Abl.
debilitatura
Voc.
debilitatura
PLURALE
Nom.
debilitaturae
Gen.
debilitaturarum
Dat.
debilitaturis
Acc.
debilitaturas
Abl.
debilitaturae
Voc.
debilitaturis
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
debilitaturum
Gen.
debilitaturi
Dat.
debilitaturo
Acc.
debilitaturum
Abl.
debilitaturum
Voc.
debilitaturo
PLURALE
Nom.
debilitatura
Gen.
debilitaturorum
Dat.
debilitaturis
Acc.
debilitatura
Abl.
debilitatura
Voc.
debilitaturis

‹ dēbĭlĭtātĭo
debilitatus ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
dēbĭlis sost. masch. e femm. III decl.
dēbĭlis agg. II cl.
dēbĭlĭtans agg. part. pres. II cl.
dēbĭlĭtās sost. femm. III decl.
dēbĭlĭtātĭo sost. femm. III decl.
debilitatūrūs agg. part. fut.
debilitatus agg. part. perf. I cl.
debilitatus agg. inf. perf.
dēbĭlĭtĕr avv.
dēbĭlĭto v. tr. I coniug.
dēbĭlĭtor v. tr. I coniug.
dēbĭtĭo sost. femm. III decl.
dēbĭtŏr sost. masch. III decl.
dēbĭtrix sost. femm. III decl.
dēbĭtum Sost. nt. II decl.
debitūrūs agg. part. fut.
dēbĭtus agg. part. perf. I cl.
debitus agg. inf. perf.
dēblătĕrans agg. part. pres. II cl.
deblateratūrūs agg. part. fut.
{{ID:DEBILITATURUS100}}
---CACHE---
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android