consuēfăciens


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
consuēfăciens
Gen.
consuēfăcientis
Dat.
consuēfăcienti
Acc.
consuēfăcientem
Abl.
consuēfăciens
Voc.
consuēfăcienti
PLURALE
Nom.
consuēfăcientes
Gen.
consuēfăcientium
Dat.
consuēfăcientibus
Acc.
consuēfăcientes
Abl.
consuēfăcientes
Voc.
consuēfăcientibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
consuēfăciens
Gen.
consuēfăcientis
Dat.
consuēfăcienti
Acc.
consuēfăcientem
Abl.
consuēfăciens
Voc.
consuēfăcienti
PLURALE
Nom.
consuēfăcientes
Gen.
consuēfăcientium
Dat.
consuēfăcientibus
Acc.
consuēfăcientes
Abl.
consuēfăcientes
Voc.
consuēfăcientibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
consuēfăciens
Gen.
consuēfăcientis
Dat.
consuēfăcienti
Acc.
consuēfăciens
Abl.
consuēfăciens
Voc.
consuēfăcienti
PLURALE
Nom.
consuēfăcientia
Gen.
consuēfăcientium
Dat.
consuēfăcientibus
Acc.
consuēfăcientia
Abl.
consuēfăcientia
Voc.
consuēfăcientibus




Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z



{{ID:CONSUEFACIENS100}}