Donazione

concămărans


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
concămărans
Gen.
concămărantis
Dat.
concămăranti
Acc.
concămărantem
Abl.
concămărans
Voc.
concămăranti
PLURALE
Nom.
concămărantes
Gen.
concămărantium
Dat.
concămărantibus
Acc.
concămărantes
Abl.
concămărantes
Voc.
concămărantibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
concămărans
Gen.
concămărantis
Dat.
concămăranti
Acc.
concămărantem
Abl.
concămărans
Voc.
concămăranti
PLURALE
Nom.
concămărantes
Gen.
concămărantium
Dat.
concămărantibus
Acc.
concămărantes
Abl.
concămărantes
Voc.
concămărantibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
concămărans
Gen.
concămărantis
Dat.
concămăranti
Acc.
concămărans
Abl.
concămărans
Voc.
concămăranti
PLURALE
Nom.
concămărantia
Gen.
concămărantium
Dat.
concămărantibus
Acc.
concămărantia
Abl.
concămărantia
Voc.
concămărantibus

‹ concallesco
concămărātĭo ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
concalfăciens agg. part. pres. II cl.
concalfăcĭo v. tr. III coniug. in -io
concalfactōrĭus agg. I cl.
concallescens agg. part. pres. II cl.
concallesco v. intr. III coniug.
concămărans agg. part. pres. II cl.
concămărātĭo sost. femm. III decl.
concamaratūrūs agg. part. fut.
concamaratus agg. part. perf. I cl.
concamaratus agg. inf. perf.
concămăro v. tr. I coniug.
concămăror v. tr. I coniug.
concămĕrans agg. part. pres. II cl.
concămĕrātĭo sost. femm. III decl.
concameratūrūs agg. part. fut.
concameratus agg. part. perf. I cl.
concameratus agg. inf. perf.
concămĕro v. tr. I coniug.
concămĕror v. tr. I coniug.
Concăni sost. masch. II decl.
{{ID:CONCAMARANS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android