Donazione

concămĕrans


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
concămĕrans
Gen.
concămĕrantis
Dat.
concămĕranti
Acc.
concămĕrantem
Abl.
concămĕrans
Voc.
concămĕranti
PLURALE
Nom.
concămĕrantes
Gen.
concămĕrantium
Dat.
concămĕrantibus
Acc.
concămĕrantes
Abl.
concămĕrantes
Voc.
concămĕrantibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
concămĕrans
Gen.
concămĕrantis
Dat.
concămĕranti
Acc.
concămĕrantem
Abl.
concămĕrans
Voc.
concămĕranti
PLURALE
Nom.
concămĕrantes
Gen.
concămĕrantium
Dat.
concămĕrantibus
Acc.
concămĕrantes
Abl.
concămĕrantes
Voc.
concămĕrantibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
concămĕrans
Gen.
concămĕrantis
Dat.
concămĕranti
Acc.
concămĕrans
Abl.
concămĕrans
Voc.
concămĕranti
PLURALE
Nom.
concămĕrantia
Gen.
concămĕrantium
Dat.
concămĕrantibus
Acc.
concămĕrantia
Abl.
concămĕrantia
Voc.
concămĕrantibus

‹ concămăror
concămĕrātĭo ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
concamaratūrūs agg. part. fut.
concamaratus agg. part. perf. I cl.
concamaratus agg. inf. perf.
concămăro v. tr. I coniug.
concămăror v. tr. I coniug.
concămĕrans agg. part. pres. II cl.
concămĕrātĭo sost. femm. III decl.
concameratūrūs agg. part. fut.
concameratus agg. part. perf. I cl.
concameratus agg. inf. perf.
concămĕro v. tr. I coniug.
concămĕror v. tr. I coniug.
Concăni sost. masch. II decl.
concaptīvus sost. masch. II decl.
concarnans agg. part. pres. II cl.
concarnātĭo sost. femm. III decl.
concarno v. tr. I coniug.
concarnor v. tr. I coniug.
concastīgans agg. part. pres. II cl.
concastigatūrūs agg. part. fut.
{{ID:CONCAMERANS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android