Donazione

concămăror - Diatesi passiva

(concămăro, concămăras, concamaravi, concamaratum, concămărāre)

verbo transitivo I coniugazione

Vedi la traduzione di questo lemma



FORMA PASSIVA:
INDICATIVO
PRESENTE
I sing.
concămăror
II sing.
concămărāris, concămărāre
III sing.
concămărātur
I plur.
concămărāmur
II plur.
concămăramĭni
III plur.
concămărantur
IMPERFETTO
I sing.
concămărābar
II sing.
concămărabāris, concămărabāre
III sing.
concămărabātur
I plur.
concămărabāmur
II plur.
concămărabamĭni
III plur.
concămărabantur
FUTURO SEMPLICE
I sing.
concămărābor
II sing.
concămărabĕris, concămărabĕre
III sing.
concămărabĭtur
I plur.
concămărabĭmur
II plur.
concămărabimĭni
III plur.
concămărabuntur
PERFETTO
I sing.
concamaratus, –a, –um sum
II sing.
concamaratus, –a, –um es
III sing.
concamaratus, –a, –um est
I plur.
concamarati, –ae, –a sumus
II plur.
concamarati, –ae, –a estis
III plur.
concamarati, –ae, –a sunt
PIUCHEPERFETTO
I sing.
concamaratus, –a, –um eram
II sing.
concamaratus, –a, –um eras
III sing.
concamaratus, –a, –um erat
I plur.
concamarati, –ae, –a eramus
II plur.
concamarati, –ae, –a eratis
III plur.
concamarati, –ae, –a erant
FUTURO ANTERIORE
I sing.
concamaratus, –a, –um ero
II sing.
concamaratus, –a, –um eris
III sing.
concamaratus, –a, –um erit
I plur.
concamarati, –ae, –a erimus
II plur.
concamarati, –ae, –a eritis
III plur.
concamarati, –ae, –a erunt
CONGIUNTIVO
PRESENTE
I sing.
concămărer
II sing.
concămărēris, concămărēre
III sing.
concămărētur
I plur.
concămărēmur
II plur.
concămăremĭni
III plur.
concămărentur
IMPERFETTO
I sing.
concămărārer
II sing.
concămărarēris, concămărarēre
III sing.
concămărarētur
I plur.
concămărarēmur
II plur.
concămăraremĭni
III plur.
concămărarentur
PERFETTO
I sing.
concamaratus, –a, –um sim
II sing.
concamaratus, –a, –um sis
III sing.
concamaratus, –a, –um sit
I plur.
concamarati, –ae, –a simus
II plur.
concamarati, –ae, –a sitis
III plur.
concamarati, –ae, –a sint
PIUCHEPERFETTO
I sing.
concamaratus, –a, –um essem
II sing.
concamaratus, –a, –um esses
III sing.
concamaratus, –a, –um esset
I plur.
concamarati, –ae, –a essemus
II plur.
concamarati, –ae, –a essetis
III plur.
concamarati, –ae, –a essent
IMPERATIVO
PRESENTE
II sing.
concămărāre
II plur.
concămăramĭni
FUTURO
II sing.
concămărātor
III sing.
concămărātor
II plur.
–
III plur.
concămărantor
PARTICIPIO
PERFETTO
concamaratus, –a, –um
INFINITO
PRESENTE
concămărāri
PERFETTO
Singolare:
concamaratus, –a, –um esse
Plurale:
concamarati, –ae, –a esse
FUTURO
concamaratum esse
GERUNDIVO
concămărandus, –a, –um
SUPINO
concamaratu

Vedi la forma attiva di questo lemma

‹ concămăro
concămĕrans ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
concămărātĭo sost. femm. III decl.
concamaratūrūs agg. part. fut.
concamaratus agg. part. perf. I cl.
concamaratus agg. inf. perf.
concămăro v. tr. I coniug.
concămăror v. tr. I coniug.
concămĕrans agg. part. pres. II cl.
concămĕrātĭo sost. femm. III decl.
concameratūrūs agg. part. fut.
concameratus agg. part. perf. I cl.
concameratus agg. inf. perf.
concămĕro v. tr. I coniug.
concămĕror v. tr. I coniug.
Concăni sost. masch. II decl.
concaptīvus sost. masch. II decl.
concarnans agg. part. pres. II cl.
concarnātĭo sost. femm. III decl.
concarno v. tr. I coniug.
concarnor v. tr. I coniug.
concastīgans agg. part. pres. II cl.
{{ID:CONCAMAROR100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android