concălĕfăcĭo - Diatesi attiva
(concălĕfăcĭo, concălĕfăcis, concalefeci, concalefactum, concălĕfăcĕre)verbo transitivo III coniugazione in -io
Vedi la traduzione di questo lemma
FORMA ATTIVA:
INDICATIVO
PRESENTE
I sing.
concălĕfăcĭo
II sing.
concălĕfăcis
III sing.
concălĕfăcit
I plur.
concălĕfăcīmus
II plur.
concălĕfăcītis
III plur.
concălĕfăciunt
IMPERFETTO
I sing.
concălĕfăciēbam
II sing.
concălĕfăciēbas
III sing.
concălĕfăciēbat
I plur.
concălĕfăciebāmus
II plur.
concălĕfăciebātis
III plur.
concălĕfăciēbant
FUTURO SEMPLICE
I sing.
concălĕfăcĭam
II sing.
concălĕfăcĭes
III sing.
concălĕfăcĭet
I plur.
concălĕfăciēmus
II plur.
concălĕfăciētis
III plur.
concălĕfăcĭent
PERFETTO
I sing.
concalefeci
II sing.
concalefecisti
III sing.
concalefecit
I plur.
concalefecĭmus
II plur.
concalefecistis
III plur.
concalefecērunt, concalefecēre
PIUCHEPERFETTO
I sing.
concalefecĕram
II sing.
concalefecĕras
III sing.
concalefecĕrat
I plur.
concalefecerāmus
II plur.
concalefecerātis
III plur.
concalefecĕrant
FUTURO ANTERIORE
I sing.
concalefecĕro
II sing.
concalefecĕris
III sing.
concalefecĕrit
I plur.
concalefecerĭmus
II plur.
concalefecerĭtis
III plur.
concalefecĕrint
CONGIUNTIVO
PRESENTE
I sing.
concălĕfăcĭam
II sing.
concălĕfăcĭas
III sing.
concălĕfăcĭat
I plur.
concălĕfăciāmus
II plur.
concălĕfăciātis
III plur.
concălĕfăcĭant
IMPERFETTO
I sing.
concălĕfăcĕrem
II sing.
concălĕfăcĕres
III sing.
concălĕfăcĕret
I plur.
concălĕfăcerēmus
II plur.
concălĕfăcerētis
III plur.
concălĕfăcĕrent
PERFETTO
I sing.
concalefecĕrim
II sing.
concalefecĕris
III sing.
concalefecĕrit
I plur.
concalefecerĭmus
II plur.
concalefecerĭtis
III plur.
concalefecĕrint
PIUCHEPERFETTO
I sing.
concalefecissem
II sing.
concalefecisses
III sing.
concalefecisset
I plur.
concalefecissēmus
II plur.
concalefecissētis
III plur.
concalefecissent
IMPERATIVO
PRESENTE
II sing.
concălĕfăce, concălĕfăc
II plur.
concălĕfăcĭte
FUTURO
II sing.
concălĕfăcĭto
III sing.
concălĕfăcĭto
II plur.
concălĕfăcitōte
III plur.
concălĕfăciunto
PARTICIPIO
PRESENTE
concălĕfăciens, –ientis
FUTURO
concalefactūrūs, –a, –ūm
INFINITO
PRESENTE
concălĕfăcĕre
PERFETTO
concalefecisse
FUTURO
Singolare:
concalefactūrūm, –am, –ūm esse
Plurale:
concalefactūros, –as, –a esse
GERUNDIO
Genitivo:
concălĕfăciendi
Dativo:
concălĕfăciendo
Accusativo:
ad concălĕfăciendum
Ablativo:
concălĕfăciendo
SUPINO
concalefactum
concălĕfăcĭo v. tr. III coniug. in -io
I nostri siti
- Dizionario italiano
- Grammatica italiana
- Verbi Italiani
- Dizionario latino
- Dizionario greco antico
- Dizionario francese
- Dizionario inglese
- Dizionario tedesco
- Dizionario spagnolo
- Dizionario greco moderno
- Dizionario piemontese
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android