Donazione

concăcans


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
concăcans
Gen.
concăcantis
Dat.
concăcanti
Acc.
concăcantem
Abl.
concăcans
Voc.
concăcanti
PLURALE
Nom.
concăcantes
Gen.
concăcantium
Dat.
concăcantibus
Acc.
concăcantes
Abl.
concăcantes
Voc.
concăcantibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
concăcans
Gen.
concăcantis
Dat.
concăcanti
Acc.
concăcantem
Abl.
concăcans
Voc.
concăcanti
PLURALE
Nom.
concăcantes
Gen.
concăcantium
Dat.
concăcantibus
Acc.
concăcantes
Abl.
concăcantes
Voc.
concăcantibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
concăcans
Gen.
concăcantis
Dat.
concăcanti
Acc.
concăcans
Abl.
concăcans
Voc.
concăcanti
PLURALE
Nom.
concăcantia
Gen.
concăcantium
Dat.
concăcantibus
Acc.
concăcantia
Abl.
concăcantia
Voc.
concăcantibus

‹ conca
concacatūrūs ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
conbustūra sost. femm. I decl.
conbustūrūs agg. part. fut.
conbustus agg. part. perf. I cl.
conbustus agg. inf. perf.
conca sost. femm. I decl.
concăcans agg. part. pres. II cl.
concacatūrūs agg. part. fut.
concacatus agg. part. perf. I cl.
concacatus agg. inf. perf.
concăco v. tr. I coniug.
concăcor v. tr. I coniug.
concădens agg. part. pres. II cl.
concădo v. intr. III coniug.
concaedēs sost. femm. III decl.
concălĕfăciens agg. part. pres. II cl.
concălĕfăcĭo v. tr. III coniug. in -io
concălĕfactĭo sost. femm. III decl.
concalefactūrūs agg. part. fut.
concălĕfīo v. intr. an.
concălĕfutūrūs agg. part. fut.
{{ID:CONCACANS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android