Donazione
suppalpor
[suppalpor], suppalpāris, suppalpāri
verbo intransitivo deponente I coniugazione

vedi la coniugazione di questo lemma

(+ dativo) blandire, adulare

permalink
‹ suppalpans
suppans ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
suppactus agg. inf. perf.
suppaenĭtet v. intr. imp.
suppaetŭlus agg. I cl.
suppallĭdus agg. I cl.
suppalpans agg. part. pres. II cl.
suppalpor v. intr. dep. I coniug.
suppans agg. part. pres. II cl.
suppār agg. II cl.
suppărans agg. part. pres. II cl.
suppărăsītans agg. part. pres. II cl.
suppărăsītor v. intr. dep. I coniug.
suppărātūra sost. femm. I decl.
suppăro v. tr. I coniug.
suppăro v. tr. I coniug.
suppăror v. tr. I coniug.
suppăror v. tr. I coniug.
suppărum Sost. nt. II decl.
suppărus sost. masch. II decl.
suppătens agg. part. pres. II cl.
suppătĕo v. intr. II coniug.
{{ID:SUPPALPOR100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android