suppetitūrūs


aggettivo participio futuro

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
suppetiturus
Gen.
suppetituri
Dat.
suppetituro
Acc.
suppetiturum
Abl.
suppetiture
Voc.
suppetituro
PLURALE
Nom.
suppetituri
Gen.
suppetitorum
Dat.
suppetituris
Acc.
suppetituros
Abl.
suppetituri
Voc.
suppetituris
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
suppetitura
Gen.
suppetiturae
Dat.
suppetiturae
Acc.
suppetituram
Abl.
suppetitura
Voc.
suppetitura
PLURALE
Nom.
suppetiturae
Gen.
suppetiturarum
Dat.
suppetituris
Acc.
suppetituras
Abl.
suppetiturae
Voc.
suppetituris
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
suppetiturum
Gen.
suppetituri
Dat.
suppetituro
Acc.
suppetiturum
Abl.
suppetiturum
Voc.
suppetituro
PLURALE
Nom.
suppetitura
Gen.
suppetiturorum
Dat.
suppetituris
Acc.
suppetitura
Abl.
suppetitura
Voc.
suppetituris




Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z



{{ID:SUPPETITURUS100}}