inpinguatūrūs


aggettivo participio futuro

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
inpinguaturus
Gen.
inpinguaturi
Dat.
inpinguaturo
Acc.
inpinguaturum
Abl.
inpinguature
Voc.
inpinguaturo
PLURALE
Nom.
inpinguaturi
Gen.
inpinguatorum
Dat.
inpinguaturis
Acc.
inpinguaturos
Abl.
inpinguaturi
Voc.
inpinguaturis
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
inpinguatura
Gen.
inpinguaturae
Dat.
inpinguaturae
Acc.
inpinguaturam
Abl.
inpinguatura
Voc.
inpinguatura
PLURALE
Nom.
inpinguaturae
Gen.
inpinguaturarum
Dat.
inpinguaturis
Acc.
inpinguaturas
Abl.
inpinguaturae
Voc.
inpinguaturis
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
inpinguaturum
Gen.
inpinguaturi
Dat.
inpinguaturo
Acc.
inpinguaturum
Abl.
inpinguaturum
Voc.
inpinguaturo
PLURALE
Nom.
inpinguatura
Gen.
inpinguaturorum
Dat.
inpinguaturis
Acc.
inpinguatura
Abl.
inpinguatura
Voc.
inpinguaturis




Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z



{{ID:INPINGUATURUS100}}
---CACHE---