Donazione

complăcens


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
complăcens
Gen.
complăcentis
Dat.
complăcenti
Acc.
complăcentem
Abl.
complăcens
Voc.
complăcenti
PLURALE
Nom.
complăcentes
Gen.
complăcentium
Dat.
complăcentibus
Acc.
complăcentes
Abl.
complăcentes
Voc.
complăcentibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
complăcens
Gen.
complăcentis
Dat.
complăcenti
Acc.
complăcentem
Abl.
complăcens
Voc.
complăcenti
PLURALE
Nom.
complăcentes
Gen.
complăcentium
Dat.
complăcentibus
Acc.
complăcentes
Abl.
complăcentes
Voc.
complăcentibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
complăcens
Gen.
complăcentis
Dat.
complăcenti
Acc.
complăcens
Abl.
complăcens
Voc.
complăcenti
PLURALE
Nom.
complăcentia
Gen.
complăcentium
Dat.
complăcentibus
Acc.
complăcentia
Abl.
complăcentia
Voc.
complăcentibus

‹ complācans
complăcĕo ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Compĭtālĭcĭus agg. I cl.
compĭtālis agg. II cl.
compĭtum Sost. nt. II decl.
compĭtus sost. masch. II decl.
complācans agg. part. pres. II cl.
complăcens agg. part. pres. II cl.
complăcĕo v. intr. II coniug.
complăcĭtĭo sost. femm. III decl.
complāco v. tr. I coniug.
complācor v. tr. I coniug.
complānans agg. part. pres. II cl.
complānātĭo sost. femm. III decl.
complānātŏr sost. masch. III decl.
complanatūrūs agg. part. fut.
complanatus agg. part. perf. I cl.
complanatus agg. inf. perf.
complāno v. tr. I coniug.
complānor v. tr. I coniug.
complaudens agg. part. pres. II cl.
complaudo v. tr. III coniug.
{{ID:COMPLACENS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android