rătĭōcĭnor - Diatesi attiva
(rătĭōcĭnor, rătĭōcĭnāris, ratiocinatus sum, rătĭōcĭnāri)verbo transitivo e intransitivo deponente I coniugazione
Vedi la traduzione di questo lemma
FORMA DEPONENTE:
INDICATIVO
PRESENTE
I sing.
rătĭōcĭnor
II sing.
rătĭōcĭnāris, rătĭōcĭnāre
III sing.
rătĭōcĭnātur
I plur.
rătĭōcĭnāmur
II plur.
rătĭōcĭnamĭni
III plur.
rătĭōcĭnantur
IMPERFETTO
I sing.
rătĭōcĭnābar
II sing.
rătĭōcĭnabāris, rătĭōcĭnabāre
III sing.
rătĭōcĭnabātur
I plur.
rătĭōcĭnabāmur
II plur.
rătĭōcĭnabamĭni
III plur.
rătĭōcĭnabantur
FUTURO SEMPLICE
I sing.
rătĭōcĭnābor
II sing.
rătĭōcĭnabĕris, rătĭōcĭnabĕre
III sing.
rătĭōcĭnabĭtur
I plur.
rătĭōcĭnabĭmur
II plur.
rătĭōcĭnabimĭni
III plur.
rătĭōcĭnabuntur
PERFETTO
I sing.
ratiocinatus, –a, –um sum
II sing.
ratiocinatus, –a, –um es
III sing.
ratiocinatus, –a, –um est
I plur.
ratiocinati, –ae, –a sumus
II plur.
ratiocinati, –ae, –a estis
III plur.
ratiocinati, –ae, –a sunt
PIUCHEPERFETTO
I sing.
ratiocinatus, –a, –um eram
II sing.
ratiocinatus, –a, –um eras
III sing.
ratiocinatus, –a, –um erat
I plur.
ratiocinati, –ae, –a eramus
II plur.
ratiocinati, –ae, –a eratis
III plur.
ratiocinati, –ae, –a erant
FUTURO ANTERIORE
I sing.
ratiocinatus, –a, –um ero
II sing.
ratiocinatus, –a, –um eris
III sing.
ratiocinatus, –a, –um erit
I plur.
ratiocinati, –ae, –a erimus
II plur.
ratiocinati, –ae, –a eritis
III plur.
ratiocinati, –ae, –a erunt
CONGIUNTIVO
PRESENTE
I sing.
rătĭōcĭner
II sing.
rătĭōcĭnēris, rătĭōcĭnēre
III sing.
rătĭōcĭnētur
I plur.
rătĭōcĭnēmur
II plur.
rătĭōcĭnemĭni
III plur.
rătĭōcĭnentur
IMPERFETTO
I sing.
rătĭōcĭnārer
II sing.
rătĭōcĭnarēris, rătĭōcĭnarēre
III sing.
rătĭōcĭnarētur
I plur.
rătĭōcĭnarēmur
II plur.
rătĭōcĭnaremĭni
III plur.
rătĭōcĭnarentur
PERFETTO
I sing.
ratiocinatus, –a, –um sim
II sing.
ratiocinatus, –a, –um sis
III sing.
ratiocinatus, –a, –um sit
I plur.
ratiocinati, –ae, –a simus
II plur.
ratiocinati, –ae, –a sitis
III plur.
ratiocinati, –ae, –a sint
PIUCHEPERFETTO
I sing.
ratiocinatus, –a, –um essem
II sing.
ratiocinatus, –a, –um esses
III sing.
ratiocinatus, –a, –um esset
I plur.
ratiocinati, –ae, –a essemus
II plur.
ratiocinati, –ae, –a essetis
III plur.
ratiocinati, –ae, –a essent
IMPERATIVO
PRESENTE
II sing.
rătĭōcĭnāre
II plur.
rătĭōcĭnamĭni
FUTURO
II sing.
rătĭōcĭnātor
III sing.
rătĭōcĭnātor
II plur.
–
III plur.
rătĭōcĭnantor
INFINITO
PRESENTE
rătĭōcĭnāri
PERFETTO
Singolare:
ratiocinatus, –a, –um esse
Plurale:
ratiocinati, –ae, –a esse
FUTURO
Singolare:
ratiocinatūrūm, –am, –ūm esse
Plurale:
ratiocinatūros, –as, –a esse
PARTICIPIO
PRESENTE
rătĭōcĭnans, –antis
FUTURO
ratiocinatūrūs, –a, –ūm
SUPINO
Attivo:
ratiocinatum
Passivo:
ratiocinatu
GERUNDIO
Genitivo:
rătĭōcĭnandi
Dativo:
rătĭōcĭnando
Accusativo:
rătĭōcĭnandum
Ablativo:
rătĭōcĭnando
GERUNDIVO
rătĭōcĭnandus, –a, –um
rătĭōcĭnor v. tr. e intr. dep. I coniug.
---CACHE---
I nostri siti
- Dizionario italiano
- Grammatica italiana
- Verbi Italiani
- Dizionario latino
- Dizionario greco antico
- Dizionario francese
- Dizionario inglese
- Dizionario tedesco
- Dizionario spagnolo
- Dizionario greco moderno
- Dizionario piemontese
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android