Donazione

Plăcentīnus

(Placentinus, Placentină, Placentinum)

aggettivo I classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
Placentinus
Gen.
Placentini
Dat.
Placentino
Acc.
Placentinum
Abl.
Placentino
Voc.
Placentine
PLURALE
Nom.
Placentini
Gen.
Placentinōrum
Dat.
Placentinis
Acc.
Placentinos
Abl.
Placentinis
Voc.
Placentini
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
Placentină
Gen.
Placentinae
Dat.
Placentinae
Acc.
Placentinam
Abl.
Placentinā
Voc.
Placentină
PLURALE
Nom.
Placentinae
Gen.
Placentinārum
Dat.
Placentinis
Acc.
Placentinas
Abl.
Placentinis
Voc.
Placentinae
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
Placentinum
Gen.
Placentini
Dat.
Placentino
Acc.
Placentinum
Abl.
Placentino
Voc.
Placentinum
PLURALE
Nom.
Placentina
Gen.
Placentinōrum
Dat.
Placentinis
Acc.
Placentina
Abl.
Placentinis
Voc.
Placentina

‹ Plăcentīni
plăcĕo ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
plăcenta sost. femm. I decl.
plăcentārĭus agg. I cl.
plăcentĭa sost. femm. I decl.
Plăcentĭa sost. femm. I decl.
Plăcentīni sost. masch. pl. II decl.
Plăcentīnus agg. I cl.
plăcĕo v. intr. II coniug.
plăcĭbĭlis agg. II cl.
plăcĭda sost. femm. I decl.
plăcĭdē avv.
plăcĭdĭtās sost. femm. III decl.
plăcĭdus agg. I cl.
plăcĭtans agg. part. pres. II cl.
plăcĭtĭo sost. femm. III decl.
plăcītis sost. femm. III decl.
plăcĭto v. intr. I coniug.
plăcĭtum Sost. nt. II decl.
placitūrūs agg. part. fut.
plăcĭtus agg. part. perf. I cl.
plāco v. tr. I coniug.
{{ID:PLACENTINUS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android