Donazione

obditūrūs


aggettivo participio futuro

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
obditurus
Gen.
obdituri
Dat.
obdituro
Acc.
obditurum
Abl.
obditure
Voc.
obdituro
PLURALE
Nom.
obdituri
Gen.
obditorum
Dat.
obdituris
Acc.
obdituros
Abl.
obdituri
Voc.
obdituris
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
obditura
Gen.
obditurae
Dat.
obditurae
Acc.
obdituram
Abl.
obditura
Voc.
obditura
PLURALE
Nom.
obditurae
Gen.
obditurarum
Dat.
obdituris
Acc.
obdituras
Abl.
obditurae
Voc.
obdituris
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
obditurum
Gen.
obdituri
Dat.
obdituro
Acc.
obditurum
Abl.
obditurum
Voc.
obdituro
PLURALE
Nom.
obditura
Gen.
obditurorum
Dat.
obdituris
Acc.
obditura
Abl.
obditura
Voc.
obdituris

‹ obdens
obditus ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
obcursatus agg. inf. perf.
obcurso v. tr. e intr. I coniug.
obcursor v. tr. e intr. I coniug.
obcursūrūs agg. part. fut.
obdens agg. part. pres. II cl.
obditūrūs agg. part. fut.
obditus agg. part. perf. I cl.
obditus agg. inf. perf.
obdo v. tr. III coniug.
obdor v. tr. III coniug.
obdormiens agg. part. pres. II cl.
obdormĭo v. intr. IV coniug.
obdormiscens agg. part. pres. II cl.
obdormisco v. intr. III coniug.
obdormītans agg. part. pres. II cl.
obdormītĭo sost. femm. III decl.
obdormīto v. intr. I coniug.
obdormitūrūs agg. part. fut.
obdūcens agg. part. pres. II cl.
obdūco v. tr. III coniug.
{{ID:OBDITURUS100}}
---CACHE---
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android