indēiectus

(indeiectus, indeiectă, indeiectum)

aggettivo I classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
indeiectus
Gen.
indeiecti
Dat.
indeiecto
Acc.
indeiectum
Abl.
indeiecto
Voc.
indeiecte
PLURALE
Nom.
indeiecti
Gen.
indeiectōrum
Dat.
indeiectis
Acc.
indeiectos
Abl.
indeiectis
Voc.
indeiecti
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
indeiectă
Gen.
indeiectae
Dat.
indeiectae
Acc.
indeiectam
Abl.
indeiectā
Voc.
indeiectă
PLURALE
Nom.
indeiectae
Gen.
indeiectārum
Dat.
indeiectis
Acc.
indeiectas
Abl.
indeiectis
Voc.
indeiectae
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
indeiectum
Gen.
indeiecti
Dat.
indeiecto
Acc.
indeiectum
Abl.
indeiecto
Voc.
indeiectum
PLURALE
Nom.
indeiecta
Gen.
indeiectōrum
Dat.
indeiectis
Acc.
indeiecta
Abl.
indeiectis
Voc.
indeiecta




Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z



{{ID:INDEIECTUS100}}