dīsiunctīvus

(disiunctivus, disiunctivă, disiunctivum)

aggettivo I classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
disiunctivus
Gen.
disiunctivi
Dat.
disiunctivo
Acc.
disiunctivum
Abl.
disiunctivo
Voc.
disiunctive
PLURALE
Nom.
disiunctivi
Gen.
disiunctivōrum
Dat.
disiunctivis
Acc.
disiunctivos
Abl.
disiunctivis
Voc.
disiunctivi
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
disiunctivă
Gen.
disiunctivae
Dat.
disiunctivae
Acc.
disiunctivam
Abl.
disiunctivā
Voc.
disiunctivă
PLURALE
Nom.
disiunctivae
Gen.
disiunctivārum
Dat.
disiunctivis
Acc.
disiunctivas
Abl.
disiunctivis
Voc.
disiunctivae
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
disiunctivum
Gen.
disiunctivi
Dat.
disiunctivo
Acc.
disiunctivum
Abl.
disiunctivo
Voc.
disiunctivum
PLURALE
Nom.
disiunctiva
Gen.
disiunctivōrum
Dat.
disiunctivis
Acc.
disiunctiva
Abl.
disiunctivis
Voc.
disiunctiva




Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z



{{ID:DISIUNCTIVUS100}}