Donazione

concătēnans


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
concătēnans
Gen.
concătēnantis
Dat.
concătēnanti
Acc.
concătēnantem
Abl.
concătēnans
Voc.
concătēnanti
PLURALE
Nom.
concătēnantes
Gen.
concătēnantium
Dat.
concătēnantibus
Acc.
concătēnantes
Abl.
concătēnantes
Voc.
concătēnantibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
concătēnans
Gen.
concătēnantis
Dat.
concătēnanti
Acc.
concătēnantem
Abl.
concătēnans
Voc.
concătēnanti
PLURALE
Nom.
concătēnantes
Gen.
concătēnantium
Dat.
concătēnantibus
Acc.
concătēnantes
Abl.
concătēnantes
Voc.
concătēnantibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
concătēnans
Gen.
concătēnantis
Dat.
concătēnanti
Acc.
concătēnans
Abl.
concătēnans
Voc.
concătēnanti
PLURALE
Nom.
concătēnantia
Gen.
concătēnantium
Dat.
concătēnantibus
Acc.
concătēnantia
Abl.
concătēnantia
Voc.
concătēnantibus

‹ concastīgor
concătēnātĭo ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
concastigatūrūs agg. part. fut.
concastigatus agg. part. perf. I cl.
concastigatus agg. inf. perf.
concastīgo v. tr. I coniug.
concastīgor v. tr. I coniug.
concătēnans agg. part. pres. II cl.
concătēnātĭo sost. femm. III decl.
concatenatūrūs agg. part. fut.
concatenatus agg. part. perf. I cl.
concatenatus agg. inf. perf.
concătēno v. tr. I coniug.
concătēnor v. tr. I coniug.
concatervātus agg. I cl.
concăvans agg. part. pres. II cl.
concavatūrūs agg. part. fut.
concăvātus agg. part. perf. I cl.
concavatus agg. inf. perf.
concăvĭtās sost. femm. III decl.
concăvo v. tr. I coniug.
concăvor v. tr. I coniug.
{{ID:CONCATENANS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android