Donazione

compătiens


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
compătiens
Gen.
compătientis
Dat.
compătienti
Acc.
compătientem
Abl.
compătiens
Voc.
compătienti
PLURALE
Nom.
compătientes
Gen.
compătientium
Dat.
compătientibus
Acc.
compătientes
Abl.
compătientes
Voc.
compătientibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
compătiens
Gen.
compătientis
Dat.
compătienti
Acc.
compătientem
Abl.
compătiens
Voc.
compătienti
PLURALE
Nom.
compătientes
Gen.
compătientium
Dat.
compătientibus
Acc.
compătientes
Abl.
compătientes
Voc.
compătientibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
compătiens
Gen.
compătientis
Dat.
compătienti
Acc.
compătiens
Abl.
compătiens
Voc.
compătienti
PLURALE
Nom.
compătientia
Gen.
compătientium
Dat.
compătientibus
Acc.
compătientia
Abl.
compătientia
Voc.
compătientibus

‹ compastus
compătĭor ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
compassus agg. part. perf. I cl.
compastŏr sost. masch. III decl.
compastūrūs agg. part. fut.
compastus agg. part. perf. I cl.
compastus agg. inf. perf.
compătiens agg. part. pres. II cl.
compătĭor v. intr. dep. III coniug. in -io
compătrōnus sost. masch. II decl.
compătrŭēlis sost. masch. III decl.
compaupĕr agg. II cl.
compăvescens agg. part. pres. II cl.
compăvesco v. intr. III coniug.
compeciscens agg. part. pres. II cl.
compeciscor v. intr. dep. III coniug.
compectum Sost. nt. II decl.
compectūrūs agg. part. fut.
compectus agg. part. perf. I cl.
compĕdiens agg. part. pres. II cl.
compĕdĭo v. tr. IV coniug.
compĕdĭor v. tr. IV coniug.
{{ID:COMPATIENS100}}
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android