circumcursatūrūs


aggettivo participio futuro

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
circumcursaturus
Gen.
circumcursaturi
Dat.
circumcursaturo
Acc.
circumcursaturum
Abl.
circumcursature
Voc.
circumcursaturo
PLURALE
Nom.
circumcursaturi
Gen.
circumcursatorum
Dat.
circumcursaturis
Acc.
circumcursaturos
Abl.
circumcursaturi
Voc.
circumcursaturis
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
circumcursatura
Gen.
circumcursaturae
Dat.
circumcursaturae
Acc.
circumcursaturam
Abl.
circumcursatura
Voc.
circumcursatura
PLURALE
Nom.
circumcursaturae
Gen.
circumcursaturarum
Dat.
circumcursaturis
Acc.
circumcursaturas
Abl.
circumcursaturae
Voc.
circumcursaturis
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
circumcursaturum
Gen.
circumcursaturi
Dat.
circumcursaturo
Acc.
circumcursaturum
Abl.
circumcursaturum
Voc.
circumcursaturo
PLURALE
Nom.
circumcursatura
Gen.
circumcursaturorum
Dat.
circumcursaturis
Acc.
circumcursatura
Abl.
circumcursatura
Voc.
circumcursaturis




Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z



{{ID:CIRCUMCURSATURUS100}}