Donazione

blătiens


aggettivo participio presente II classe

Vedi la traduzione di questo lemma



MASCHILE
SINGOLARE
Nom.
blătiens
Gen.
blătientis
Dat.
blătienti
Acc.
blătientem
Abl.
blătiens
Voc.
blătienti
PLURALE
Nom.
blătientes
Gen.
blătientium
Dat.
blătientibus
Acc.
blătientes
Abl.
blătientes
Voc.
blătientibus
FEMMINILE
SINGOLARE
Nom.
blătiens
Gen.
blătientis
Dat.
blătienti
Acc.
blătientem
Abl.
blătiens
Voc.
blătienti
PLURALE
Nom.
blătientes
Gen.
blătientium
Dat.
blătientibus
Acc.
blătientes
Abl.
blătientes
Voc.
blătientibus
NEUTRO
SINGOLARE
Nom.
blătiens
Gen.
blătientis
Dat.
blătienti
Acc.
blătiens
Abl.
blătiens
Voc.
blătienti
PLURALE
Nom.
blătientia
Gen.
blătientium
Dat.
blătientibus
Acc.
blătientia
Abl.
blătientia
Voc.
blătientibus

‹ blătĕror
blătĭo ›

Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
blateratus agg. part. perf. I cl.
blateratus agg. inf. perf.
blătĕro sost. masch. III decl.
blătĕro v. tr. e intr. I coniug.
blătĕror v. tr. e intr. I coniug.
blătiens agg. part. pres. II cl.
blătĭo v. tr. e intr. IV coniug.
blătĭor v. tr. e intr. IV coniug.
blatta sost. femm. I decl.
blatta sost. femm. I decl.
blattārĭus agg. I cl.
blattĕa sost. femm. I decl.
blătterans agg. part. pres. II cl.
blatteratūrūs agg. part. fut.
blatteratus agg. part. perf. I cl.
blatteratus agg. inf. perf.
blăttero v. tr. e intr. I coniug.
blătteror v. tr. e intr. I coniug.
blattĕus agg. I cl.
blăttiens agg. part. pres. II cl.
{{ID:BLATIENS100}}
---CACHE---
Olivetti Media Communication
I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis
Le nostre applicazioni mobili
Android